papuselul meu :X

nimic

Nici macar toamna nu mai e a mea...Nici frunzele nu mai sunt colorate ca odinioara, totu-i gri, alb , negru. Tot ce am , sunt niste maini inghetate,un nas rosu, o gluga pe cap si o lesa de catel in mana. Lupt contra timp, vant si afectiune. Nu vorbesc despre o poveste de iubire, nu dintr-un basm, nu despre prieteni sau "neprieteni" ...vorbesc despre o tanjire. Pacatuiesc, dorindu-mi ce e al altuia. Dar cum sa nu iti doresti cand in curtea celuilalt vezi atata intelegere, armonie si strangeri de mana? Tanjesc doar dupa cateva vorbe frumoase, dupa doi ochi plini de iubire, dupa o mana calda, de barbat pe umeri ... si nu mai vorbesc de vechiul "ce faci , tata?".. Stiu finalul povestii, l-am citit bineinteles inainte...dar inca mai sper ca se va schimba ceva.

La multe, multe zile ca astea !

O dimineata putin friguroasa...cu o ora intarziere.
Un `neata dulce ca in vremurile bune.
Un suflet de copil dragalas si un Bijou fericit.
Zambete peste tot.
Tema la mate cu tine.
Un mic cadou din suflet.
Asteptarea divelor.
O plimbare luuuunga ...
Cuvinte peste cuvinte:
... :sa fiu fericita
... :cum am fost azi
A d e l a }{: :X
... :cu tine
A d e l a }{: Si tu?
O seara de neuitat.
Cele mai calduroase imbratisari.
Pasi, sentimente, vise (din nou) sub doamna luna.


Si in final, amintiri .

Orice minut e un inceput

Daca nu fac bine , e greseala mea, n-ar fi prima si nici ultima. Daca sunt copil e din cauza problemelor carora nu le mai fac fata. Fara duritate, fara frica, fara nervi...doar dezamagire, lacrimi fierbinti, telefoane inchise, lumina stinsa, febra. Daca nu e nimeni langa mine, nu e din cauza lui, a ei sau a lor...e din cauza nebuniei varstei...caci la 17 ani totul e trist in spatele cortinei, pe scena se joaca piese memorabile si amintiri scump platite. Toate certurile dispar intr-o clipa, toate vorbele repetate la infinit acum imi suna in cor. Da, fericirea-i scumpa , iar la magazin e pe terminate. Maine va ploua... dar saptamana viitoare va fi iar soare, e nevoie doar de timp, caci timpul vindeca tot. Cum am uitat atatia ani ...asa pot uita si cateva zile, saptamani. Baraitul calculatorului acum e o melodie trista... Imaginea EI a ramas un tipar, niciodata ajuns la perfectiune. Nu mai stii cui sa ii intinzi mana, cui sa ii spui vorbe frumoase, pe cine sa atingi pe spate, cui sa ii mai stergi lacrimile cu bluza alba....iar tu colac peste pupaza...DEZAMAGIRE ... Vrei ceva, dar ti-e greu sa il obtii, iubesti, insa la nervi e doar prostie. Casca gura mare si primeste ce e in lingurita...
... in momentele cele mai grele iti vine sa urlii, sa iesi afara sa fii una cu ploaia, sa dansezi sub stropii reci de toamna si cel mai important sa nu fii singur....
...si totusi esti.

O scoatem NOI la capat nu??? Spune-mi ca da..

Un tu facut din mine

Intins pe spate, cu ochii inchisi vezi mai bine lumea... Observi cu usurinta acea persoana care face semne disperate la spatele tau. Simti indiferenta pana la ultimul strat de piele. Cunosti pe cel care te minte, iti ascunde si se preface.. Vezi imaginea unei iubiri, pe care n`ai simtit`o de 17 ani de zile si inca.. Auzi soapte tarzii, un "ce faci, tata?", un vant puternic. Razi singur si plangi singur. Tragi linii dupa linii si apoi le stergi. Iti e teama in primul rand de tine. Astepti un tren, care are intarziere o viata de om. Amintesti visele implinite , fara sa te gandesti la celelalte. Privesti singura fiinta care e fericita ca ai ajuns acasa- cainele tau. Analizezi probleme fara rezolvare. Gasesti orice lucru enervant. Asculti ploaia de sambata seara. Si apoi adormi, pierzand inca o piesa al puzzle`ului vietii tale.

..

Despre viata

Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri. Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.
Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă! De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte.
Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî. Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire . Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă.
Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta. Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi. A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te. Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte. Asta e viata!

Paulo Coelho

26 iulie

Uneori viata asta e detestabila. Poate pentru ca zilele insorite au fost prea multe, prea perfecte. Traiesc intr-un balans continuu.Nu mai fac diferenta dintre prieten si iubit, zi sau noapte, asfalt sau pat, bine sau rau. Insa stiu ca iti fac tie foarte mult rau. Ma detest pentru asta, ma simt inutila. SIngura solutie ar fi sa deschid pumnul. Zboara fluturasul meu. Esti liber sa pleci !!! De ce nu o faci?
Mi-e lene, mi-e somn, mi-e rau, mi-e frica de prezent. Tremur la aceeasi melodie de cativa ani, insa nu mai sunt lacrimi ca altadata. Am preluat eu initiativa, gaina din mine se transforma in cocos, lasitatea se ascunde in singuratate. In momentul asta sunt mai singura decat mi-as fi putut inchipui vreodata ca as putea fi. Aceiasi ochi caprui in care se citeste cu usurinta durerea. Daca as sta sa iti explic nu m-ai intelege, in momentele astea nici eu nu ma mai inteleg, cand scriu cu disperare cuvinte asurzitoare din interiorul meu.
Prezenta mea nu sacaie pe nimeni, umbra mea nu se impleteste decat cu a strainului in drum spre magazin. Ochiii mei te cer cu disperare. Imaginea din spatele retinei oglindeste chipul tau angelic prefacut. Si vocea ta m-a surzit demult. Ma aud in mine, te simt langa mine, am ingropat amintirile in mine. Vad acei doi copii pe podul uitat, pe banca din spatele blocului, alergand in ploaie intr-o seara tarzie, in fata calculatorului, pe un covor aspru, intr-un pat ravasit.
Doare si timpul amplifica durerea. M-am obisnuit sa ador iubirea asta . Zambetul meu inocent s-a transformat intr-un zambet de rutina, greu de inteles, usor de schitzat.
Si ca intotdeauna ... MI-E FRIG! Pielea mea zgribulita imi aminteste de sarutul tau cald si posesiv. Buzele mele tremura dorindu-te mai mult si mai mult. Corpul meu e sensibil la tot ce tine de tine. E alergic la praf insa si-ar deschide toti porii daca tu ai fi nisipul ridicat de vant. Fruntea mea s-a incruntat si asa a ramas de cand nu a mai fost atinsa in semn de protectie ...

`


Gandeste-te la vorbele astea ca la ceva metaforic, nu le lua in serios, nu sunt adevarate, poate sunt scrise de dragul de a scrie sau analizeaza si cealalta posibilitate.gandeste-te si fa diferenta dintre adevar si fictiune, sinceritate sau fals. Raspuns obligatoriu, altfel ... acum te las, ma duc sa zbor, somn usor ! te pupa asta mica.

La multi multi ani ca astia ...

Cea mai urata zi, cea mai urata vara, cel mai urat an, cel mai urat prezent...

Multumesc prietenilor care au fost alaturi de mine si au facut din cateva ore momente frumoase .