25 noiembrie 2009
25 noiembrie 2009
Viata, o deziluzie continua unde cauti sa ii faci pe toti fericiti. Ai fost si vei ramane singur, deoarece tu i-ai ales pe toti, insa pe tine nu te-a ales nimeni. Fericirea e cel mai important lucru pentru care lupti, insa ea te ocoleste de cele mai multe ori sau te viziteaza secunde, cel mult ore. Esti fericit cand te trezesti? Nu...ca mai vroiai sa dormi. Esti fericit cand adormi? Nu...pentru ca esti obosit, nu mai esti in stare sa sesizezi fericire. Esti fericit cand mergi la scoala? Nu...pentru ca exista indiferenta, diferente, coate si altele.. Esti fericit cand ajungi acasa? Nu..ca nu iti mai vezi capul de foame. Esti fericit in zilele de sambata si duminica? Nu..uneori e plictiseala, alteori certuri, mai rar cateva ore de fericire usoara.
Acum un an gandeai ca prietenia e cea mai importanta.. acum nu stii ce sa mai crezi, ce sa mai gandesti.. in curand va veni si verdictul. Poate ai 17 ani si viata ti se pare grea insa nu cedezi. Poate ai un zambet pe care nu ti-l cunoaste nimeni, ipocrizia zambetului uneori face minuni.. Poate ai cei mai frumosi ochi, insa e pacat ca nu sclipesc. Poate..
Sa cresti, sa faci pe cineva sa te iubeasca, sa iubesti ??...mai bine ai prinde un jeleu de cuie.. Nu ai avut niciodata un profesor sa te invete ce-i viata ...Oricum in ziua de azi nu te mai compatimeste nimeni, cum nimeni nu stie intradever ce simti.
INSA, in final apare sansa...te agati cu dintii de ea. In momentele critice , cel mai neinsemnat lucru e o sansa. Cel mai bine ar fi sa nu iti scape, sa te impulsioneze, sa te impinga de la spate, sa te faca sa mergi mai departe, sa o iei la dreapta in labirintul vietii, sau sa o iei la stanga...
Si totusi..Alege viata! Nu uita : Fiecare sut in fund e un pas inainte.
Acum un an gandeai ca prietenia e cea mai importanta.. acum nu stii ce sa mai crezi, ce sa mai gandesti.. in curand va veni si verdictul. Poate ai 17 ani si viata ti se pare grea insa nu cedezi. Poate ai un zambet pe care nu ti-l cunoaste nimeni, ipocrizia zambetului uneori face minuni.. Poate ai cei mai frumosi ochi, insa e pacat ca nu sclipesc. Poate..
Sa cresti, sa faci pe cineva sa te iubeasca, sa iubesti ??...mai bine ai prinde un jeleu de cuie.. Nu ai avut niciodata un profesor sa te invete ce-i viata ...Oricum in ziua de azi nu te mai compatimeste nimeni, cum nimeni nu stie intradever ce simti.
INSA, in final apare sansa...te agati cu dintii de ea. In momentele critice , cel mai neinsemnat lucru e o sansa. Cel mai bine ar fi sa nu iti scape, sa te impulsioneze, sa te impinga de la spate, sa te faca sa mergi mai departe, sa o iei la dreapta in labirintul vietii, sau sa o iei la stanga...
Si totusi..Alege viata! Nu uita : Fiecare sut in fund e un pas inainte.
05 noiembrie 2009
02 noiembrie 2009
nimic
Nici macar toamna nu mai e a mea...Nici frunzele nu mai sunt colorate ca odinioara, totu-i gri, alb , negru. Tot ce am , sunt niste maini inghetate,un nas rosu, o gluga pe cap si o lesa de catel in mana. Lupt contra timp, vant si afectiune. Nu vorbesc despre o poveste de iubire, nu dintr-un basm, nu despre prieteni sau "neprieteni" ...vorbesc despre o tanjire. Pacatuiesc, dorindu-mi ce e al altuia. Dar cum sa nu iti doresti cand in curtea celuilalt vezi atata intelegere, armonie si strangeri de mana? Tanjesc doar dupa cateva vorbe frumoase, dupa doi ochi plini de iubire, dupa o mana calda, de barbat pe umeri ... si nu mai vorbesc de vechiul "ce faci , tata?".. Stiu finalul povestii, l-am citit bineinteles inainte...dar inca mai sper ca se va schimba ceva.
25 octombrie 2009
La multe, multe zile ca astea !
O dimineata putin friguroasa...cu o ora intarziere.
Un `neata dulce ca in vremurile bune.
Un suflet de copil dragalas si un Bijou fericit.
Zambete peste tot.
Tema la mate cu tine.
Un mic cadou din suflet.
Asteptarea divelor.
O plimbare luuuunga ...
Cuvinte peste cuvinte:
... :sa fiu fericita
... :cum am fost azi
A d e l a }{: :X
... :cu tine
A d e l a }{: Si tu?
O seara de neuitat.
Cele mai calduroase imbratisari.
Pasi, sentimente, vise (din nou) sub doamna luna.
Si in final, amintiri .
13 octombrie 2009
Orice minut e un inceput
Daca nu fac bine , e greseala mea, n-ar fi prima si nici ultima. Daca sunt copil e din cauza problemelor carora nu le mai fac fata. Fara duritate, fara frica, fara nervi...doar dezamagire, lacrimi fierbinti, telefoane inchise, lumina stinsa, febra. Daca nu e nimeni langa mine, nu e din cauza lui, a ei sau a lor...e din cauza nebuniei varstei...caci la 17 ani totul e trist in spatele cortinei, pe scena se joaca piese memorabile si amintiri scump platite. Toate certurile dispar intr-o clipa, toate vorbele repetate la infinit acum imi suna in cor. Da, fericirea-i scumpa , iar la magazin e pe terminate. Maine va ploua... dar saptamana viitoare va fi iar soare, e nevoie doar de timp, caci timpul vindeca tot. Cum am uitat atatia ani ...asa pot uita si cateva zile, saptamani. Baraitul calculatorului acum e o melodie trista... Imaginea EI a ramas un tipar, niciodata ajuns la perfectiune. Nu mai stii cui sa ii intinzi mana, cui sa ii spui vorbe frumoase, pe cine sa atingi pe spate, cui sa ii mai stergi lacrimile cu bluza alba....iar tu colac peste pupaza...DEZAMAGIRE ... Vrei ceva, dar ti-e greu sa il obtii, iubesti, insa la nervi e doar prostie. Casca gura mare si primeste ce e in lingurita...
... in momentele cele mai grele iti vine sa urlii, sa iesi afara sa fii una cu ploaia, sa dansezi sub stropii reci de toamna si cel mai important sa nu fii singur....
...si totusi esti.
... in momentele cele mai grele iti vine sa urlii, sa iesi afara sa fii una cu ploaia, sa dansezi sub stropii reci de toamna si cel mai important sa nu fii singur....
...si totusi esti.
10 octombrie 2009
02 octombrie 2009
Un tu facut din mine
Intins pe spate, cu ochii inchisi vezi mai bine lumea... Observi cu usurinta acea persoana care face semne disperate la spatele tau. Simti indiferenta pana la ultimul strat de piele. Cunosti pe cel care te minte, iti ascunde si se preface.. Vezi imaginea unei iubiri, pe care n`ai simtit`o de 17 ani de zile si inca.. Auzi soapte tarzii, un "ce faci, tata?", un vant puternic. Razi singur si plangi singur. Tragi linii dupa linii si apoi le stergi. Iti e teama in primul rand de tine. Astepti un tren, care are intarziere o viata de om. Amintesti visele implinite , fara sa te gandesti la celelalte. Privesti singura fiinta care e fericita ca ai ajuns acasa- cainele tau. Analizezi probleme fara rezolvare. Gasesti orice lucru enervant. Asculti ploaia de sambata seara. Si apoi adormi, pierzand inca o piesa al puzzle`ului vietii tale.
30 septembrie 2009
16 septembrie 2009
Despre viata
Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri. Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.
Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă! De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte.
Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî. Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire . Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă.
Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta. Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi. A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te. Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte. Asta e viata!
Paulo Coelho
Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă! De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte.
Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî. Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire . Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă.
Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta. Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi. A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te. Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte. Asta e viata!
Paulo Coelho
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
